Singurătatea de te apasă,
Şi sufletul de-ţi e tot una cu pământul,
Şi gândurilor nu le poţi pune oprelişte
Din întunericul în care se tot zbat,
Un înger sigur te va alina.
De ai uitat cum se zâmbeşte,
Şi cum surâsul lin al buzelor
Unei madonne de mult uitate
Nu-ţi mai inspiră vorbele şi faptele,
Un înger sigur te va asculta.
Iubirea de îţi e străină acum,
Căci sufletul s-a tot pierdut
În mări întinse de aşteptări
Şi gesturile ţi s-au topit-lăuntrul uitării,
Un înger sigur te va căuta.
