Eu nu vă pot da ceea ce încă nu puteţi avea,
Eu nu vă pot face să simţiţi ceea ce încă nu puteţi simţi,
Eu nu vă pot da ceea ce nu vreţi,
Eu nu vă pot face să credeţi în ceea ce încă n-aţi trăit,
Speranţa mea nu este şi a voastră,
Trăirea mea nu este şi a voastră,
Trecutul meu nu este şi al vostru.
Dar eu eu vă pot dărui speranţa, trăirea şi trecutul meu
Căci eu pot fi, asemenea vouă, calea spre infinit.
Toţi, mânaţi de trecuturi diferite,
Am intrat în aceeaşi casă.
Dacă sunt cărămida peretelui din vest,
Tu cu siguranţă eşti cărămida peretelui din est.
Fie stavilă vântului vestic,
Fie stavilă vântului estic,
Tot din argilă roşie e făcută cărămida.
