Ar trebui o altfel de spunere,
Un alt fel de-a privi înspre lucruri
Mi-ar trebui sunete din minerale,
Din spumă de nouri,
Sunete uşoare ca atingerea dintre stele
Mi-am zis
Încercând să alcătuiesc o rostire
Către Tine
Şi dintr-o dată
Au început să răsune
freamătul pădurii
mugetul mării
şuierul vântului
ropotul ploii
vuietul pământului
ecoul înalt al munţilor
Şi toată această orchestră
Glăsuire a început să dea
Unui cânt pentru Tine
Şi-atunci aminte mi-am adus
Că din cuvinte mintea templu îţi zideşte
Că eu sunt
Spirit
Că Tu eşti
Spirit
Şi-al Tău hotar începe
Dincolo de câmpia în care
Înfierbântatele ciute ale gândurilor
Aleargă
În Împărăţia cea de Negândire
Un aer nud rămâne mintea
Un fel de-a fi departe de rostire,
O pajişte în care mieii pasc cuvinte
... Şi iată cum adorm gândurile toate
Şi le aşez după cortine de tăcere
