Sunt arborele ce blând din pământ se înalţă,
Prin fiece frunză seva mea urcă spre Cer
A fructelor culoare şi parfum
Eu Lui i le dedic
Al frunzelor foşnet e imnul ce i-l cânt
Ce alt sens aş putea da vieţii mele?
Sunt o pereche de aripi ce aerul vâslesc,
Un vesel ciripit trecând pe sub Soare
O neadormită dorinţă de zbor
e-n fiece bătaie de aripă
şi fiece notă de tril
e-o treaptă ce m-apropie de El
Aş putea să visez la ceva mai înalt?
Sunt o zi din viaţa unui copil
Şi fiecare clipă sună ca un clinchet
Copilul întâmpină cu surâsul lui bun
Fiece lucru ce-n viaţa-i vine să se-aşeze
În a sa inocenţă nu ştie
Ce-i va aduce nenăscutul mâine
Şi-acesta e firul ce-l ţine legat de-al său Tată
O clipă sunt din viaţa unui om
şi văd cât i-e de greu
să coboare din Mont-Blanc-ul Ego-ului său
şi lent în umilinţă să se-aşeze
Cu cât în ea coboară mai adânc
cu-atât mai mult înalţă măreţia secundei
Şi tot ce-i divin în el - se înalţă ...
