Mă uit la frunza de cireş
Şi-o rog să mă ierte.
Mă uit la piatra din picior
Şi-aş vrea să mă acuze.
Dar nu primesc nici un răspuns.
Iertaţi-mă frunzelor şi florilor
Iertaţi-mă voi, pietrelor,
V-am vrut mai pure, mai frumoase
Şi v-am strivit cu gândul meu.
M-am crezut mai bună
Şi n-am văzut cât sunteţi de dumnezeieşti.
Iertaţi-mă c-am vrut
să vă preschimb din calea voastră.
N-am ştiut că lumina voastră
e pentru noi,
Şi-am alungat-o.
