Moto: Nu poţi ierta ce e mai presus de tine
Să-ncerc să iert foşnetul serii,
Pacea adâncă a nopţii?
M-ar certa cerul, stelele toate
Cu al lor clinchet înalt
Să iert lumina că vine uneori sfioasă,
Strălucitoare şi densă alteori?
M-ar certa florile grădinii
Cu-ale lor glasuri neauzite
Să-ncerc să iert ploaia
Că-mi udă veşmântul, fiinţa trecătoare?
M-ar certa seminţele abia încolţite,
M-ar certa câmpiile şi marea
Să iert vântul ce culcă în zbor
Spicele de grâu, lanurile ierbii fragile?
M-ar certa fluturii, m-ar certa florile
Ce trimit spre zenit buchete de-arome
Să iert a soarelui ardoare
Că mă face să caut umbra odăii?
M-ar certa crestele munţilor
Şi Pământul şi Cerul şi Marea
Să iert înţelepciunea din vorbele acestui bătrân
Ce-mi aduce din vremi adevărul dulce-amar?
M-ar certa Shri Ganesha, copilul prea-nţelept
Cu primordialul AUM adiîndu-I pe creştet
