...Molcom îmi bate gându-n loc, în acelaşi loc unde m-am trezit,

Sunt somn treaz de cer, pe-un vas simplu, neînsemnat de mic

Corpu-mi e departe şi nu mi-e dor de el, m-am transformat din lacrimi

Din paşi plutind pe nume, imagini pure, nestinse adevaruri ce mă clădesc, mă fac doar să înving...

 

E mult prea mult să spun în vorbe Universuri, mâini ce mă îmbraţişează printr-un vânt

Chipuri de sus spre mine... sunt pierdut în frumuseţea lor,

Îmi ating coroana dintr-un simplu zbor, şi mi se pun aripi de cer, aripi de sfânt,

Şi râd de jocul punctului ce arde ca un rai în ochiul meu cu inimi şi-n flacără ascuns...

 

Şşşşt... Tac norii, codrii şi mările, oceanul bucuriei se revarsa, curge...

Mâini mă iau în braţe şi mă-nalţă peste timp, nu vad în jur pe nimeni dar totul e iubire

În pura iubire cântă soarele şi luna, ziua şi noaptea, cuvântul şi tăcerea, Universul luminând...

E fără de margini pacea, iubirea, bucuria, iar ele împreună ştiu că sunt doar mici fărâme, ascunse-n Mama mea.