Soarele mi-a mângâiat chipul,
Zeul era fericit şi se juca.
Copilul din mine era bucuros,
Căci se simţea răsfăţat.
Falduri, falduri de iluzii,
Falduri de jocuri cu mii de variante
Se perindă în Univers.
Este Energia Atotcuprinzătoare a Dragostei Divine care crează.
Ce poate fi mai copleşitor
Decât să stai martor relaxat
La miile de scenarii proiectate
De EL şi să simţi cum se bucură.
O imaginaţie pe care fiinţele umane
Nu o pot atinge, este diversitatea,
Universul cu tot ce cuprinde el,
Este creaţia Iubirii Divine.
Nemuritoare senzaţie de graţie,
Ce-mi inundă structura terestră.
Extazul unei fiinţe umane
Ce-şi primeşte nemurirea.
Pătrunderea în spaţii
Şi văluri se ridică,
Bariere nu mai sunt
Ci numai TU eşti.
Lacrimi muritoare
Brăzdează obrajii
Şi lasă să curgă
Fluxul pulsaţiei eterne.
Iubirea mea nici nu există
Este numai a TA,
Copleşitoare ca orice lucru măreţ
Pe care fiinţa umană o poartă
Ca pe o răscolire a prea plinului din ea.
Mă doare iubirea TA,
Dar cât este de dulce
Eliberatoarea povară,
Tocmai pentru că eşti TU întrutotul.
