Aplecat către TINE
Ţi-aş cânta iubirea mea,
Dar nu scot nici un cuvânt ,
Nici un sunet.
Inima mea îţi murmură
Melodia dragostei pe care ŢI-o port,
Şi care este a TA.
Sunete sub forma unor vibraţii
Îmi transmit melodiile universului,
Care îmi farmecă esenţa nemuritoare din mine.
Mă întind pe pământ,
Mă afund în el
Şi simt îmbrăţişarea
Ce uneşte aceleaşi elemente
Din mine şi EL.
Azi te iubesc cel mai mult !
Aşa spun în fiecare zi, chiar şi mâine.
Dar este adevărat,
Căci în fiecare clipă pătrund
Tot mai profund în iubirea TA.
Zbuciumul meu simţea toate lanţurile
Care mă ţineau sechestrat în slăbiciunile umane.
Dar acum s-au rupt şi-a rămas doar esenţa
Ce stă în ea însăşi.
M-am cuibărit în căuşul palmei TALE,
Era chiar INIMA UNIVERSULUI,
Acolo mă simţeam cel mai bine.
TE-am căutat sute de ani,
Şi cand colo erai în mine.
Transcend ca printr-o gaură de vierme
Universul de lumi paralele,
Spaţii eterice de vibraţii.
Cine crezi că sunt ?
O proiecţie a imaginaţiei tale
Pe care cândva ţi-ai dorit-o,
Acum o ai materializată,
Stăm faţă în faţă.
