Când ţi-am depus cu umilinţă ofranda la picioare,
M-am oferit întru-totul.
Când am invocat ruga cu palmele unite în dreptul inimii,
Eram numai rugăciune.
Când am atins extazul cu palmele ridicate către TINE,
Nu mai eram nimic.
Când fulgii de zăpadă curg lin prin dreptul luminii,
Strălucesc într-un alb imaculat, altfel nici nu se zăresc.
La fel si fiinţele umane, când sunt iluminate de Divin,
Emană flacăra spiritului, altfel ramân în întuneric.
M-am uitat la o floare,
La un copac, la iarbă,
La tot ce mă-nconjoară,
TE-am recunoscut.
Truda mea este a TA,
Forţa de a veni spre TINE
Este magnetul esenţei din mine,
Care eşti TU.
Plec capul spre TINE
Sau plec capul spre MINE ?
