Cum de am uitat cine sunt?
Noroi inutil m-a acoperit,
Dar m-am spălat şi acum
Strălucesc reflectându-TE.
Revarsă-ŢI bucuria, beatitudinea.
Ah! Cum tâşneşte fântâna
Miilor de artificii ce-mi dau
RECUNOAŞTEREA TA,
Superbă stare de adorare.
TE-am invocat cu toate numele
Încarnărilor tale trecute,
Dar prezenţa TA mi-a dat
Revelaţia a ceea ce sunt.
Aş sta la picioarele tale
Fară să mişc, fără să suflu,
Într-o infinită plecăciune,
Într-o stare de adorare eternă.
Nu sunt cuvinte în acest univers
Care să TE poată defini,
Eşti nemărginită si m-alătur ŢIE.
Mi-ai permis să-ŢI văd chipul,
Căci altfel nu puteam să ajung la TINE,
Eram prea slab în starea în care m-ai găsit.
